All Tweets
Anterior:
Următorul:

4.33 Ce se poate spune despre inseminarea artificială şi mamele-surogat?

Inseminarea artificială, embrioni şi clonare

Copiii sunt rodul unei experiențe intime de iubire [>4.20] între un bărbat și o femeie. Biserica poate accepta doar proceduri medicale care păstrează legătura dintre această unire și procreare. Prin urmare, Biserica respinge metodele de inseminare artificială, chiar dacă înțelege foarte bine durerea părinților care nu pot concepe copii.

Maternitatea de tip surogat duce la tot felul de situații nefirești și inumane și ar trebui să fie întotdeauna respinsă.

->Citește mai multe în carte [>Order other Languages]

 

Biserica respinge inseminarea artificială şi mama-surogat deoarece rup legătura dintre iubire şi copii şi-i tratează pe aceştia ca obiecte.

The Wisdom of the Church

În ce mod judecă Biserica practica mamelor surogat şi fecundarea artificială?

Toate ajutoarele, ştiinţifice şi medicale, pentru conceperea unui copil trebuie să se oprească acolo unde, cu intervenţia unei terţe persoane, este compromisă şi distrusă participarea comună a părinţilor şi atunci când conceperea devine o operaţie tehnică în afara unirii sexuale în cadrul căsătoriei.

Din respect faţă de demnitatea umană, Biserica dezaprobă posibilitatea de a zămisli un copil prin însămânţare sau fecundare artificială. Orice copil are în faţa lui Dumnezeu dreptul de a avea un tată şi o mamă, de a-i cunoaşte şi de a creşte în iubirea lor cât timp acest lucru este posibil. Însămânţarea sau fecundarea artificială cu sperma unui bărbat sau cu ovulul unei femei străini de cuplu (însămânţare sau fecundare artificială heterologă) distrug şi spiritul căsătoriei, în care bărbatul şi femeia au dreptul de a deveni tată sau mamă prin intermediul celuilalt soţ. Dar şi însămânţarea sau fecundarea artificială omologă (adică atunci când sperma este a soţului şi ovulul, al soţiei) fac copilul rod al unei proceduri tehnice şi nu-i permit să se nască din unirea de iubire a unui raport personal. În afară de asta, când un copil devine un produs, se pune imediat întrebarea cinică referitoare la calitatea şi la garanţia acestui produs. Biserica dezaprobă şi diagnosticul preimplant, care este făcut în vederea

eliminării embrionilor imperfecţi. Şi practica mamelor surogat, prin care un embrion creat în mod artificial este implantat într-o femeie străină de pereche, contrazice demnitatea umană. [Youcat 423]

This is what the Popes say

Ceea ce apare din ce în ce mai evident în procrearea unei noi ființe este legătura sa indispensabilă cu uniunea soților, prin care soțul devine tată prin unirea conjugală cu soția sa, iar soția devine mamă prin unirea conjugală cu soțul ei. Planul Creatorului este gravat în natura fizică și spirituală a bărbatului și a femeii și, ca atare, are valoare universală.

Actul prin care soții devin părinți prin dăruirea reciprocă și totală de sine îi face să coopereze cu Creatorul în aducerea pe lume a unei noi ființe umane chemate la viața veșnică. Un act atât de bogat încât transcende chiar viața părinților, nu poate fi înlocuit cu o simplă intervenție tehnologică ... Mai degrabă, este sarcina cercetătorului să investigheze cauzele infertilității masculine și feminine, pentru a preveni această situație de suferință pentru soții care doresc să găsească în copilul lor o confirmare și o completare a dăruirii reciproce de sine. [Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, Discurs la Academia Pontificală pentru viață, 21 februarie 2004]