All Tweets
prev
Anterior:4.37 Când moare cineva?
next
Următorul:4.39 Trebuie cu orice preţ să-i menţii pe oameni în viaţă?

4.38 Este greşită eutanasierea?

Sfârşitul vieţii

Termenul „eutanasie” a devenit sinonim cu uciderea cuiva care nu mai vrea să trăiască: moarte la cerere. În cazul eutanasiei, încheiem viața pe care Dumnezeu ne-a oferit-o în custodie: punem capăt unui lucru care nu ne aparține.

În loc de a ajuta pe cineva să-și iubească și să-și respecte viața oferită de Dumnezeu, acea persoană este asistată să-și încheie viața. Eutanasierea efectuată încalcă jurământul antic al medicului grec Hipocrate. O ființă umană nu are niciodată dreptul să își încheie propria viață și de aceea eutanasia este întotdeauna greșită.

->Citește mai multe în carte [>Order other Languages]

 

Eutanasierea este uciderea intenţionată a unei persoane, cerută de ea însăşi sau de cei care-o îngrijesc. Este o respingere a darului vieţii.
The Wisdom of the Church

Ce interzice porunca a cincea?

Porunca a cincea interzice cele ce se împotrivesc în mod grav legii morale:

  • omuciderea directă şi voluntară şi cooperarea la ea;
  • avortul direct, voit ca scop şi ca mijloc, precum şi cooperarea la avort, sub pedeapsa excomunicării, pentru că fiinţa umană, încă de la zămislire, trebuie respectată şi ocrotită în mod absolut în integritatea sa;
  • eutanasia directă, care constă în a pune capăt vieţii persoanelor cu handicap, bolnave sau aproape de moarte, printr-o faptă sau prin omiterea unei acţiuni datorate;
  • sinuciderea şi cooperarea voluntară la ea, deoarece este o ofensă gravă adusă iubirii juste faţă de Dumnezeu, faţă de sine şi faţă de aproapele: cât priveşte responsabilitatea, ea poate fi agravată din cauza scandalului sau atenuată de tulburări psihice deosebite sau de temeri grave. [CCBC 470]

Ce proceduri medicale sunt permise, atunci când moartea este considerată iminentă?

Îngrijirile care sunt de obicei datorate unei persoane bolnave nu pot fi întrerupte în mod legitim. În schimb, sunt legitime folosirea de analgezice, care nu au ca scop moartea, şi renunţarea „la înverşunarea terapeutică”, adică la folosirea de proceduri medicale excesive şi fără speranţă raţională într-un rezultat pozitiv. [CCBC 471]

Este permisă eutanasia?

Nu. A provoca direct moartea este mereu o încălcare a poruncii „să nu ucizi” (Ex 20,13); dimpotrivă, a asista o persoană în procesul morţii naturale este chiar o obligaţie de umanitate.

Problema este propriu-zis dacă se ucide o persoană sau dacă este lăsată să moară şi dacă este însoţită la asta. Cine ucide intenţionat o persoană care este aproape de moarte (eutanasie) încalcă porunca a cincea. Cine însoţeşte o persoană în procesul morţii naturale ascultă de porunca iubirii faţă de aproapele. Este legitim ca, fiind de acum iminentă moartea pacientului, să se renunţe la proceduri medicale extraordinare, oneroase sau disproporţionate faţă de rezultatele aşteptate. Această decizie îi revine pacientului însuşi sau poate să fie pusă în scris înainte. Dacă pacientul nu mai este conştient, o persoană delegată trebuie să satisfacă voinţele declarate sau presupuse ale muribundului. Îngrijirea unui muribund nu poate fi întreruptă niciodată, fiind vorba despre o obligaţie de caritate şi de milostivire; în acest sens, poate să fie legitim şi să corespundă demnităţii umane folosirea paleativelor. [Youcat 382]

This is what the Popes say

Într-un context social și cultural care, făcând mai dificilă înfruntarea și suportarea suferinței, ascute ispita de a rezolva problema suferinței eliminând-o la rădăcină prin anticiparea morții … confirm că eutanasia este o gravă violare a Legii lui Dumnezeu, întrucât este o ucidere deliberată, inacceptabilă moralmente, a unei persoane umane.[Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, Evangelium Vitae, 15.65]