All Tweets
prev
Anterior:4.47 Cum pot folosi în mod corect reţelele de socializare?
next
Următorul:4.49 Ce este noua evanghelizare?

4.48 Care trebuie să fie atitudinea faţă de politică, economie şi mediul înconjurător?

Societate şi comunitate

Societatea noastră este formată din oameni ce aparțin unor medii și religii diferite, care încearcă să trăiască împreună în pace. Este o sarcină importantă a creștinilor să participe la viața socială, iar politica joacă un rol central în viața socială. De asemenea, în politică, Evanghelia [> 4.50] și învățătura Bisericii [>4.45] ar trebui să servească drept punct de plecare.

Aceasta înseamnă, de exemplu, că activitatea economică ar trebui să servească interesele tuturor membrilor societății, fie că sunt bogați sau săraci. Suntem responsabili pentru gestionarea adecvată a pământului și a resurselor sale naturale. Este important să respectăm creația lui Dumnezeu [>1.3].

->Citește mai multe în carte [>Order other Languages]

 

Politica şi economia au nevoie de Evanghelie: împărţirea resurselor şi protejarea mediului sunt posibile doar prin caritate autentică.
The Wisdom of the Church

În ce mod participă creştinii la viaţa politică şi socială?

Credincioşii laici intervin în mod direct în viaţa politică şi socială, animând, cu spirit creştin, realităţile vremelnice şi colaborând cu toţi, ca martori autentici ai evangheliei şi ca făcători de pace şi de dreptate. [CCBC 519]

Creştinii sunt obligaţi să se angajeze în politică şi în societate?

Este o îndatorire specială a Laicilor aceea de a se angaja, în spiritul Evangheliei, al iubirii, a adevărului şi al dreptăţii în politică, în societate şi în economie. Doctrina socială catolică le oferă o orientare clară în acest sens.

Activitatea politică în partide nu este compatibilă cu slujirea Episcopilor, a Preoţilor şi a membrilor ordinelor călugăreşti, pentru că aceste persoane trebuie să fie în slujba tuturor.[Youcat 440]

Cum trebuie exercitată viaţa socială şi economică?

Trebuie exercitată, conform propriilor metode, în domeniul ordinii morale, în slujba omului, în integralitatea sa şi a întregii comunităţi umane, respectând dreptatea socială. Ea trebuie să-l aibă pe om ca autor, centru şi scop. [CCBC 511]

Care este poziţia Bisericii faţă de capitalism şi economia de piaţă?

Un capitalism care nu este inserat în contextul unei orânduiri juridice solide este supus riscului de a se înstrăina de logica Binelui comun şi să devină un simplu mijloc pentru a realiza profitul câtorva. Biserica nu poate admite asta, ci este în favoarea unei economii de piaţă care să fie în slujba fiinţei umane, care să limiteze monopolurile şi care să garanteze tuturor bunurile de primă necesitate şi locuri de muncă.

Doctrina socială catolică evaluează instituţiile sociale pe baza criteriului Binelui comun, adică Biserica evaluează dacă „permit şi facilitează fiinţelor umane, familiilor şi asociaţiilor obţinerea cea mai deplină a perfecţiunii lor” (Conciliul al II-lea din Vatican, GS); acelaşi principiu este valabil şi pentru economie, care trebuie să fie, în primul rând, în slujba omului. [Youcat 442]

Ce spune Biserica în materie de globalizare?

Globalizarea, în sine, nu este nici bună, nici rea, ci este numai descrierea unei realităţi care trebuie să fie plăsmuită. „Născută în ţările dezvoltate din punct de vedere economic, acest proces, prin natura sa, a produs o implicare a tuturor economiilor. El a fost motorul principal pentru ieşirea din subdezvoltare a unor întregi regiuni şi reprezintă, în sine, o mare oportunitate. Totuşi, fără călăuza carităţii în adevăr, acest stimulent planetar poate să ducă la crearea pericolelor de daune necunoscute până acum şi de noi dezbinări în familia umană” (Benedict al XVI-lea, CiV).

Când cumpărăm o pereche de blugi cu preţ mic, nu ar putea să nu ne intereseze condiţiile de muncă în care au fost produşi, dacă muncitorii au primit sau nu un salariu corect. Destinul fiecăruia dintre noi este important, nu putem rămâne indiferenţi în faţa nenorocirii niciunuia. Pe plan politic, „este urgentă prezenţa unei adevărate autorităţi politice mondiale” (Benedict al XVI-lea, CiV) care să aibă grijă, ca să se poată ajunge la un compromis just între persoanele din ţările bogate şi din cele subdezvoltate. Încă prea des ei sunt excluşi de la avantajele globalizării şi trebuie doar să-i poarte poverile. [Youcat 446]

Ce stabilește cea de-a șaptea poruncă?

Porunca a şaptea stabileşte respectarea bunurilor altuia, prin practicarea dreptăţii şi a dragostei, a cumpătării şi a solidarităţii. Îndeosebi cere respectarea promisiunilor făcute şi a contractelor încheiate; repararea nedreptăţii comise şi restituirea a ceea ce s-a furat; respectarea integrităţii creaţiei, prin folosirea prudentă şi moderată a resurselor minerale, vegetale şi animale care sunt în univers, cu grijă deosebită faţă de speciile ameninţate de dispariţie. [CCBC 506] 

Ce comportament trebuie să aibă omul faţă de animale?

Omul trebuie să trateze animalele, creaturi ale lui Dumnezeu, cu bunăvoinţă, evitând atât iubirea excesivă faţă de ele, cât şi folosirea lor nediscriminată, mai ales pentru experimente ştiinţifice efectuate în afara limitelor raţionale şi cu suferinţe inutile pentru animalele respective. [CCBC 507]

Ce interzice porunca a şaptea?

Porunca a şaptea interzice înainte de toate furtul, care este uzurparea bunului altuia împotriva voinţei raţionale a proprietarului. De asemenea, plătirea de salarii nedrepte; specularea valorilor bunurilor pentru a scoate avantaj în dauna altora; falsificarea de cecuri sau de facturi. De asemenea, interzice comiterea de fraude fiscale sau comerciale, provocarea în mod voluntar de daune proprietăţilor private sau publice. Interzice şi camăta, corupţia, abuzul privat de bunurile sociale, lucrările rău executate în mod vinovat, risipa.  [CCBC 508]

Ce raport trebuie să întreţinem cu creaţia?

Respectăm misiunea lui Dumnezeu atunci când ne îngrijim în manieră sustenabilă de pământ ca ambient al nostru de viaţă, cu legile sale, varietatea speciilor, frumuseţea naturală şi resursele sale care se reînnoiesc mereu, în aşa fel încât şi generaţiile viitoare să poată trăi bine pe pământ.

În Cartea Genezei este scris: „Fiţi rodnici, înmulţiţivă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate animalele care se mişcă pe pământ” (Gen 1,28). Prin „stăpânire asupra pământului”, nu se înţelege un drept absolut de a dispune în mod arbitrar de natura însufleţită şi neînsufleţită, de animale şi de plante. A fi creaţi după imaginea lui Dumnezeu înseamnă că omul se îngrijeşte de creaţia lui Dumnezeu aşa cum ar face un păstor sau un paznic; de fapt, este scris: „Domnul Dumnezeu l-a luat pe om şi l-a pus în grădina Edenului, ca să o lucreze şi să o păzească” (Gen 2,15).  [Youcat 436]

Cum trebuie să ne comportăm cu animalele?

Animalele sunt creaturi ca şi noi, pe care le iubim şi de care trebuie să ne bucurăm, aşa cum Dumnezeu se bucură de existenţa lor. [2416–2418, 2456–2457]

Şi animalele sunt creaturi ale lui Dumnezeu, înzestrate cu sensibilitate; este păcat a le chinui, a le face să sufere şi a le ucide în mod inutil; totuşi, nu se poate pune iubirea faţă de animale înaintea iubirii faţă de oameni. [Youcat 437]

This is what the Popes say

Prima preocupare a „Rugăciunii Domnești” este aceea ca numele lui Dumnezeu să fie glorificat, să vină Împărăția sa, și să se facă voia sa. Dacă aceasta este prioritatea noastră, atunci toate celelalte ne vor fi oferite pe lângă aceasta. Progresul în știință, economie, organizare socială și cultură nu ne va fura umanitatea, ci va reflecta iubirea care singură oferă viață, sens și bucurie eforturilor noastre umane. [Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, Omilia din Tromsø, 2 iunie 1989]