All Tweets
Anterior:
Următorul:

4.25 Cum funcţionează Planificarea Familială Naturală?

Sexualitatea

Spre deosebire de pilule și alte contraceptive respinse de Biserică [>4.23], Planificarea Familială Naturală (PFN) se bazează pe monitorizarea conștientă de către cuplu a fertilității lor sexuale.

Metodele care monitorizează diferitele schimbări în corpul femeii sunt cele mai eficiente. Principala diferență în ceea ce privește contraceptivele este că, apelând la planificarea familială naturală, un cuplu optează intenționat pentru un mod responsabil, natural și sănătos de a-și trăi dragostea împreună în căsătorie [>4.19].

->Citește mai multe în carte [>Order other Languages]

 

PFN funcţionează prin verificarea anumitor semne corporale care spun dacă femeia este în perioada fertilă.

The Wisdom of the Church

Când este morală reglementarea naşterilor?

Reglementarea naşterilor, care reprezintă unul dintre aspectele paternităţii şi maternităţii responsabile, este în mod obiectiv conformă cu moralitatea atunci când este realizată de către soţi fără impuneri externe, nu din egoism, ci din motive serioase şi cu metode conforme criteriilor obiective ale moralităţii, adică prin abstinenţa periodică şi recurgerea la perioadele nefertile. [CCBC 497]

Care sunt mijloacele imorale pentru reglementarea naşterilor?

Este în mod intrinsec imorală orice acţiune – cum ar fi, de exemplu, sterilizarea directă sau contracepţia – care, atât în vederea actului conjugal, cât şi în desfăşurarea lui sau în desfăşurarea consecinţelor sale naturale, şi-ar propune, ca scop sau ca mijloc, să împiedice procrearea. [CCBC 498]

Poate o familie creştină să recurgă la metode de reglementare a fecundităţii?

Da, o familie creştină poate şi trebuie să fie responsabilă cât priveşte facultatea sa de a putea dărui viaţa.

Uneori există condiţii sociale, psihice şi de sănătate în care un alt copil ar putea să constituie pentru familie o sarcină atât de mare, încât să fie aproape peste puterile omeneşti; de aceea, există criterii clare de care trebuie să ţină cont o familie creştină; reglementarea fecundităţii nu poate să însemne că un cuplu practică o excludere sistematică a zămislirii; nici nu poate să însemne că sunt excluşi copiii din motive egoiste; în sfârşit, nici nu poate să însemne că poate să intervină o constrângere externă (de exemplu, când statul decide câţi copii trebuie să aibă o familie). În sfârşit, nu poate să însemne legitimitatea oricărui mijloc. [Youcat 420]

De ce nu sunt la fel de bune toate mijloacele pentru a evita conceperea unui copil?

Printre metodele de reglementare conştientă a zămislirii, Biserica face referinţă la practicile cele mai evoluate ale auto-observării şi la Planificarea naturală a familiei (PN F); acestea respectă demnitatea bărbatului şi a femeii; respectă legile interne ale trupului feminin; cer tandreţe şi atenţie reciprocă şi sunt deci o şcoală de iubire.

Biserica acordă o atenţie scrupuloasă respectării naturii şi vede în ea o semnificaţie profundă. Deci pentru Biserică, nu este indiferent dacă o pereche manipulează fecunditatea femeii sau recurge la perioadele fecunde şi nefecunde. În denumirea de Planificare naturală a familiei, adjectivul „naturală” nu este întâmplător: ea este ecologică, integrală, respectă cuplul şi sănătatea lui. În afară de asta, dacă este folosită corect, este chiar mai eficientă decât pilula (adică are un Pearl index mai ridicat). Dimpotrivă, Biserica refuză metodele contraceptive, deci folosirea mijloacelor artificiale, fie că e vorba de mijloace chimice („pilula”), mecanice (prezervativul, spirala) şi chirurgicale (sterilizarea), care interferează în unirea dintre bărbat şi femeie, manipulând-o. Aceste mijloace artificiale ar putea chiar să pună în pericol sănătatea femeii, să aibă o acţiune abortivă şi să compromită pe termen lung viaţa de iubire a familiei. [Youcat 421]

This is what the Popes say

metodele naturale de reglementare a fertilității trebuie promovate ca un ajutor puternic pentru paternitatea și maternitatea responsabilă, în care fiecare persoană, începând cu copilul, este recunoscută și respectată pentru ea însăși și fiecare alegere e însuflețită și călăuzită de criteriul dăruirii sincere de sine. Și consilierii matrimoniali și familiali, prin acțiunea lor specifică de sfătuire și prevenire, desfășurată în lumina unei antropologii coerente cu viziunea creștină asupra persoanei, asupra cuplului și a sexualității, constituie un serviciu prețios pentru a redescoperi sensul iubirii și al vieții și pentru a susține și însoți fiecare familie în misiunea ei de «sanctuar al vieții». [Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, Evangelium Vitae, 88]