All Tweets
Anterior:
Următorul:

1.22 De ce a avut loc Marele Potop în vremea lui Noe?

Principalele evenimente în Vechiul Testament

Cartea Genezei ne spune că, la mulți ani după căderea lui Adam și a Evei, Dumnezeu a fost din nou dezamăgit de oameni, care s-au comportat într-un mod rău și păcătos. Îi părea rău că îi crease și voia să îi distrugă într-un potop mare. Doar Noe s-a comportat corect. Dumnezeu i-a spus să construiască o arcă pentru a-și adăposti familia, precum și câte o pereche din toate speciile de animale de pe pământ (Gen 6,13-19)Gen 6,13-19:“13 Dumnezeu i-a zis lui Nóe: „Sfârşitul oricărei făpturi vine înaintea mea, fiindcă s-a umplut pământul de violență din cauza (oamenilor). Iată, îi voi nimici împreună cu pământul! 14 Fă-ţi o arcă din lemn de chiparos; să faci încăperi în arcă şi s-o acoperi cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară! 15 Iată cum s-o faci: arca să aibă trei sute de cóţi în lungime, cincizeci de cóţi în lăţime şi treizeci de cóţi în înălţime. 16 Să faci arcei un acoperiş şi să-l înalţi până la un cot; uşa să o pui într-o latură a arcei; să faci un nivel jos, al doilea la mijloc şi al treilea sus. 17 Iată, eu voi face să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească toată făptura care este pe el, suflarea de viaţă de sub cer; tot ce este pe pământ își va da duhul. 18 Eu închei alianţa mea cu tine! Să intrați în arcă, tu şi fiii tăi, soţia ta şi soţiile fiilor tăi împreună cu tine! 19 Din toate vieţuitoarele, din toate făpturile, să iei câte două în arcă pentru ca să rămână în viaţă împreună cu tine; să fie parte bărbătească şi parte femeiască”.

După ce potopul a acoperit pământul, arca lui Noe a plutit pe o mare întinsă. După 150 de zile apa a început să scadă. Dumnezeu a făcut un legământ cu toți oamenii: niciodată nu va mai permite ca pământul să fie inundat. Curcubeul este un semn al acestei promisiuni (Gen 9,16)Gen 9,16:"Când curcubeul va fi în nori, îl voi vedea și Îmi voi aminti de legământul veșnic dintre Dumnezeu și toate viețuitoarele de toate felurile care sunt pe pământ.“

> Citește mai multe în carte

Din cauza păcatelor oamenilor, Dumnezeu i-a nimicit prin potop. Noe era un om drept, de aceea Dumnezeu l-a salvat pe el şi familia lui.

The Wisdom of the Church

Care sunt primele etape ale revelaţiei lui Dumnezeu?

Încă de la început, Dumnezeu se manifestă primilor părinţi, Adam şi Eva, şi îi invită la o comuniune intimă cu el. După căderea lor, nu întrerupe revelaţia sa şi promite mântuirea pentru toată descendenţa lor. După potop, încheie cu Noe o alianţă între el şi toate fiinţele vii.  [CCBC 7]

 

În ce mod se manifestă Dumnezeu în Vechiul Testament?

Dumnezeu se manifestă în Vechiul Testament ca Dumnezeul care a creat lumea din iubire şi care rămâne fidel faţă de oameni chiar şi atunci când aceştia se îndepărtează de el prin păcat.

Dumnezeu se face cunoscut în istorie: el încheie o Alianţă cu Noe pentru salvarea tuturor fiinţelor vii; îl cheamă pe Abraham să fie „tată al unei mulţimi de popoare” (Gen 17,5b) şi binecuvântează în el „toate neamurile pământului” (Gen 12,3b). Poporul lui Israel,provenit din Abraham, devine proprietatea sa specială; Dumnezeu se manifestă lui Moise cu propriul nume; numele său misterios Yhwh, scris în formă extinsă Yahweh, înseamnă „Eu sunt” (Ex 3,14). El eliberează Israelul din sclavia Egiptului, încheie cu el Alianţa pe Sinai şi îi dă, prin Moise, Legea sa. În multe rânduri Dumnezeu trimite poporului său profeţi pentru a-l chema la convertire şi la reînnoirea Alianţei. Profeţii vestesc că Dumnezeu va încheia o nouă şi veşnică Alianţă, care va realiza o reînnoire radicală şi o răscumpărare definitivă; această Alianţă va fi pentru toţi oamenii. [Youcat 8]

This is what the Popes say

În diferitele epoci ale istoriei, oamenii au continuat să comită păcate, poate chiar mai mari decât cele descrise ca fiind comise înainte de potop. Cu toate acestea, din cuvintele legământului pe care Dumnezeu l-a încheiat cu Noe, ne dăm seama că acum niciun păcat nu-l mai poate determina pe Dumnezeu să distrugă lumea pe care el însuși a creat-o. [Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, Predică, 16 februarie 1997]