All Tweets
Anterior:
Următorul:

1.29 Isus a fost un simplu înţelept?

Ce a făcut Isus pentru noi?

Isus este atât om, cât și Dumnezeu. Marele scriitor C.S. Lewis a spus cândva: „Trebuie să îți faci propria alegere. Ori acest om a fost și este Fiul lui Dumnezeu, ori un nebun sau ceva mai rău.”

Unii oameni l-au numit într-adevăr pe Isus nebun sau posedat, dar alții au recunoscut în el Mântuitorul pe care ni l-a promis Dumnezeu de-a lungul veacurilor. Căci Isus l-a făcut pe orb să vadă, pe șchiop să umble și pe mort să trăiască din nou, iar el ne-a eliberat de păcatele noastre prin moartea sa pe cruce. Aceasta nu poate fi decât opera lui Dumnezeu și nu a cuiva care a fost doar un om.

> Citește mai multe în carte

O persoană bună nu ne poate împăca cu Dumnezeu aşa cum a făcut Isus. El este om şi Dumnezeu şi doreşte să fie – şi este – mântuirea noastră.

The Wisdom of the Church

Cum exprimă Biserica misterul întrupării?

Îl exprimă afirmând că Isus Cristos este Dumnezeu adevărat şi om adevărat, cu două naturi, divină şi umană, neamestecate, ci unite în persoana Cuvântului. Pentru aceasta, în omenitatea lui Isus totul – minuni, suferinţă, moarte – trebuie să fie atribuit persoanei sale divine care acţionează prin natura umană asumată.

„Unule-născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, cel care eşti fără de moarte şi ai primit, pentru mântuirea noastră, a te întrupa din sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria... Unul fiind din Sfânta Treime, preamărit împreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi” (Liturgia bizantină a sfântului Ioan Crisostomul). [CCBC 89]

Fiul lui Dumnezeu făcut om avea un suflet cu o cunoaştere umană?

Fiul lui Dumnezeu a asumat un trup animat de un suflet raţional uman. Cu inteligenţa sa umană, Isus a învăţat multe lucruri din experienţă. Dar şi ca om Fiul lui Dumnezeu avea o cunoaştere intimă şi nemijlocită a lui Dumnezeu Tatăl său. De asemenea, pătrundea gândurile secrete ale oamenilor şi cunoştea în mod deplin planurile veşnice pe care el a venit să le reveleze. [CCBC 90]

 

Cum se armonizează cele două voinţe ale Cuvântului întrupat?

Isus are o voinţă divină şi o voinţă omenească. În viaţa sa pământească, Fiul lui Dumnezeu a voit în mod uman ceea ce a decis în mod divin cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt pentru mântuirea noastră. Voinţa omenească a lui Cristos urmează, fără opoziţie sau îndărătnicie, voinţa divină, sau, mai bine zis, îi este supusă.

[CCBC 91]

 

Ce înseamnă a afirma că Isus Cristos este în acelaşi timp Dumnezeu adevărat şi om adevărat?

În Isus, Dumnezeu a devenit cu adevărat unul dintre noi şi cu asta el a devenit fratele nostru; el nu a încetat să fie Dumnezeul nostru şi Domnul nostru. Conciliul din Calcedon a decretat în anul 451 că dumnezeirea şi omenitatea în unica persoană a lui Isus Cristos sunt legate reciproc, „fără despărţire şi fără amestecare”.

Biserica a luptat îndelung pentru a stabili în ce mod poate să fie exprimat raportul dintre dumnezeire şi omenitate în Isus Cristos. Acestea nu sunt în concurenţă reciprocă, în aşa fel încât Isus să fie numai în parte Dumnezeu şi numai în parte om; umanul şi divinul nu se amestecă în Isus. În el, Dumnezeu nu şi-a asumat un trup omenesc numai în mod aparent (docetism), ci s-a făcut cu adevărat om; nici nu sunt două persoane diferite, una divină şi una umană (nestorianism); şi, în sfârşit, natura umană nu se dizolvă în natura divină (monofizism). Împotriva tuturor acestor doctrine greşite, Biserica a mărturisit mereu cu fermitate credinţa conform căreia Isus Cristos este în acelaşi timp Dumnezeu adevărat şi om adevărat într-o unică persoană. Vestita formulă „fără despărţire şi fără amestecare” (Conciliul din Calcedon) nu pretinde să explice ceea ce ar fi prea înalt pentru intelectul uman, ci stabileşte, ca să spunem aşa, pilaştrii credinţei; indică „direcţia” în care se poate căuta misterul persoanei lui Isus Cristos. [Youcat 77]

 

This is what the Church Fathers say

[Cristos] a făcut aceste [minuni] și totuși a fost disprețuit de mulți, care nu priveau la lucrurile mărețe săvârșite, ci doar la cât de mic era el; ca și cum și-ar fi spus în ei înșiși că acestea sunt lucruri divine, dar el este un om. Poți vedea două aspecte, lucrări divine și un om. Dacă lucrările divine nu pot fi făcute decât de Dumnezeu, ai grijă ca în acest Om să nu se ascundă Dumnezeu. [Sf. Augustin, Predici, nr. 126 (ML 38, 700)]