All Tweets
prev
Anterior:2.49 Ce s-a întâmplat după Conciliul al II-lea din Vatican?
next
Următorul:2.51 Cum funcționează Biserica Luterană Suedeză?

2.50 De ce este atât de important Sf. Papă Ioan Paul al II-lea?

Biserica în secolul al XX-lea

Papa de origine poloneză, Ioan Paul al II-lea (1920-2005), a jucat un rol important în căderea comunismului în Europa Centrală și de Est în 1989. În mod pașnic s-a ridicat pentru adevăr și libertate. În anul 2000, el a cerut oficial iertare în numele Bisericii pentru multe greșeli comise în trecut.

Sf. Ioan Paul al II-lea este și suveranul pontif cu care a început Ziua Mondială a Tineretului. El a avut o afinitate specială pentru tineri și i-a încurajat să-l urmeze pe Isus din toată inima. În ciuda vârstei și a sănătății precare, Ioan Paul al II-lea a continuat să fie un exemplu viu al demnității fiecărei ființe umane, indiferent de vârstă sau de boală. El a murit la 2 aprilie 2005, a fost beatificat la 1 mai 2011 și canonizat [>4.17] la 27 aprilie 2014. Acum toată lumea se poate ruga către el în cer și să-i ceară rugăciunea de mijlocire.

> Citește mai multe în carte [>Order other Languages]

 

Ioan Paul al II-lea s-a pus în slujba adevărului Evangheliei şi a libertăţii tuturor. În special, i-a chemat pe tineri să-l urmeze pe Isus.
This is what the Popes say

În Testamentul său, noul Fericit a scris: „Când în ziua de 16 octombrie 1978 conclavul cardinalilor l-a ales pe Ioan Paul al II-lea… cardinalul Stefan Wyszynski mi-a spus: „Misiunea noului papă va fi să introducă Biserica în al Treilea Mileniu… îi mulțumesc veșnicului Păstor care mi-a permis să slujesc această cauză foarte mare”… . Și care este această „cauză”? Este aceeași pe care Ioan Paul al II-lea a enunțat-o la prima Liturghie solemnă în Piața Sfântul Petru, cu memorabilele cuvinte: „Nu vă temeți! Deschideți, ba mai mult, deschideți larg porțile lui Cristos!”. Ceea ce nou-alesul Papă le cerea tuturor, el însuși a făcut cel dintâi: a deschis lui Cristos societatea, cultura, sistemele politice și economice, inversând cu forța unui gigant – forță care îi venea de la Dumnezeu – o tendință care putea să pară ireversibilă. [Papa Benedict al XVI-lea, Omilia la Beatificare, 1 mai 2011]