All Questions
prev
Anterior:3.9 Ne rugăm Tatălui, Fiului sau Sfântului Duh? Fecioarei Maria sau sfinţilor?
next
Următorul:3.11 Ce fel de rugăciune este Tatăl nostru?

3.10 De ce repetăm mereu aceleaşi rugăciuni?

Forme de rugăciune

De multe ori ne rugăm repetând o rugăciune existentă. Acestea sunt așa-numitele rugăciuni vocale sau rugăciuni formale. Acest lucru poate părea foarte plictisitor, dar rugăciunea nu înseamnă doar intonarea cuvintelor.

Rugăciunea este ceva ce faci cu inima ta. Puterea unei rugăciuni vocale stă și în repetarea ei. Pentru că știm deja cuvintele, putem fi pe deplin cu Isus în inimile și în mințile noastre. Aplicația #TwGOD conține câteva rugăciuni frumoase.

 

Rugăciunile vocale te ajută să te rogi din toată inima, îţi oferă cuvinte atunci când nu ştii ce să spui şi îţi dau putere prin repetarea lor.
Înțelepciunea Bisericii

Ce este rugăciunea vocală?

În primul rând, rugăciunea este o înălţare a inimii până la Dumnezeu şi Isus însuşi ne-a învăţat să ne rugăm prin cuvinte. Prin Tatăl nostru, el ne-a lăsat, ca într-un testament, cea mai perfectă rugăciune vocală, arătându-ne în ce mod trebuie să ne rugăm.

În timpul rugăciunii nu trebuie numai să elaborăm gânduri evlavioase, trebuie şi să exprimăm ceea ce preţuim, ducând în faţa lui Dumnezeu durerile noastre, întrebările noastre, lauda sa şi mulţumirea noastră. Adesea, marile rugăciuni vocale – cum sunt Psalmii, imnurile din Sfânta Scriptură, Tatăl nostru şi Bucură-te, Marie – sunt cele care ne duc din nou la adevăratele conţinuturi ale rugăciunii interioare cu adevărat libere. [Youcat 501]

Asta spune Papa

Meditarea misterelor lui Cristos este propusă în Rozariu printr-o metodă caracteristică, menită, prin natura sa, să favorizeze asimilarea lor. Este metoda bazată pe repetiție. Acest lucru este valabil, în primul rând, pentru rugăciunea Bucură-te, Marie, repetată de zece ori la fiecare mister. Dacă este privită cu superficialitate această repetiție, am putea fi tentați să considerăm Rozariul o practică aridă și plictisitoare. Putem însă ajunge la o cu totul altă apreciere față de Rozariu, dacă îl considerăm o expresie a acelei iubiri care nu obosește să se întoarcă la persoana iubită cu efuziuni care, deși sunt asemănătoare ca manifestare, sunt mereu noi datorită sentimentului care le însuflețește. [Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, Rosarium Virginis Mariae, n. 26]