All Questions
prev
Anterior:1.37 Suferinţa ne poate ajuta să ne apropiem de Dumnezeu?
next
Următorul:1.39 Maria nu este Dumnezeu – atunci, de ce să îi arătăm atât de mult devotament?

1.38 De ce este importantă Maria?

Maria şi îngerii

Maria a fost aleasă de Dumnezeu pentru a-l naște pe Isus și a-l crește. Făcând acest lucru, ea a colaborat și la salvarea tuturor oamenilor . Era o femeie profund religioasă, care își iubea din toată inima fiul. Când Isus a trebuit să sufere, ea a suferit cu el.

Când Isus a fost atârnat pe cruce, i-a spus ucenicului său Ioan: „Iată mama ta” (In 19,27). Cu aceste cuvinte, Maria a devenit mamă pentru noi toți; asta înseamnă că toți putem fi discipoli ai lui Isus. Maria este foarte aproape de Isus în ceruri. Îi putem cere să se roage pentru noi, lucru pe care îl face cu bucurie.

Maria este unică şi importantă pentru noi. Ea este „plină de har” (Lc 1,28), „binecuvântată între femei” şi „Maică a Domnului” (Lc 1,42-43).
Înțelepciunea Bisericii

În ce mod sfânta Fecioară Maria este icoana escatologică a Bisericii?

Biserica, privind la Maria, toată sfântă şi deja glorificată cu trupul şi cu sufletul, contemplă în ea ceea ce ea însăşi este chemată să fie pe pământ şi ceea ce va fi în patria cerească.  [CCBC 199]

De ce are Maria un rol aşa de proeminent în comuniunea sfinţilor?

Maria este mama lui Dumnezeu; era legată cu Isus ca nicio altă persoană pe pământ - o legătură care nu dispare nici în cer. Maria este regina cerului şi în maternitatea sa ne este deosebit de apropiată.    

Maria a fost primită în cer cu sufletul şi trupul deoarece s-a încredinţat în întregime, trup şi suflet, unei iniţiative riscante, chiar dacă era voită de Dumnezeu. Cine trăieşte şi crede ca Maria ajunge în cer. [Youcat 147]

Asta spun Părinții Bisericii

Crede că însuși Fiul, Unul-Născut al lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre s-a coborât din Cer pe pământ și, luând natura noastră omenească cu toate efectele ei, s-a născut din Fecioara Maria și de la Duhul Sfânt. Întruparea nu s-a făcut în chip aparent și iluzoriu, ci real. N-a trecut aparent prin Fecioară, ci s-a întrupat cu adevărat din ea, a fost alăptat cu adevărat de ea, a mâncat cu adevărat ca și noi și a băut cu adevărat întocmai ca noi. Dacă întruparea sa ar fi o nălucire, atunci o nălucire este și mântuirea. [Sf. Ciril din Ierusalim, Cateheze, nr. 4,9 (MG 33, 465)]