All Questions
prev
Anterior:3.41 De ce nu pot femeile şi bărbaţii căsătoriţi să devină preoţi?
next
Următorul:3.43 De ce este căsătoria atât de importantă pentru creştini?

3.42 Ce este preoţia comună a tuturor credincioşilor?

Sacramentele

Toți cei care sunt botezați participă la preoția lui Isus. Asta înseamnă că toți suntem chemați să-l facem pe Dumnezeu prezent în lume. Putem face acest lucru doar prin modul în care ne trăim viața, astfel încât oamenii să-l poată recunoaște pe Dumnezeu în modul în care interacționăm cu ceilalți.

Numim aceasta „preoția comună” a poporului lui Dumnezeu. Fiecare creștin este un membru al poporului lui Dumnezeu, care alcătuiește Biserica. Marea majoritate a Bisericii noastre este formată din credincioși laici. Vocația lor este de a trăi ca și creștini în locul pe care îl au în societate și, prin urmare, de a vesti Evanghelia lui Isus.

 

Fiecare credincios este chemat să-l facă prezent pe Isus în mijlocul lumii prin propria vocaţie.
Înțelepciunea Bisericii

Cu ce autoritate este exercitată preoţia ministerială?

Preoţii hirotoniţi, în exercitarea slujirii sacre, vorbesc şi acţionează nu prin autoritate proprie şi nici prin mandatul sau prin delegarea comunităţii, ci în persoana lui Cristos-capul şi în numele Bisericii. Prin urmare, preoţia ministerială se deosebeşte în mod esenţial, şi nu numai prin grad, de preoţia comună a credincioşilor, în slujba căreia Cristos a instituit-o. [CCBC 336]

Asta spune Papa

Preoția comună a credincioșilor și preoția ministerială sau ierarhică, deși diferența dintre ele este de esență și nu numai de grad, sunt totuși rânduite una pentru alta, căci și una și alta participă în modul său specific la preoția unică a lui Cristos. Prin puterea sacră de care se bucură, preotul hirotonit formează și conduce poporul sacerdotal, celebrează jertfa euharistică in persona Christi și o oferă lui Dumnezeu în numele întregului popor; iar credincioșii, în puterea preoției lor regale, participă la jertfa euharistică și își exercită preoția prin primirea sacramentelor, prin rugăciune și mulțumire, prin mărturia unei vieți sfinte, prin abnegație și dragoste activă. [Conciliul al II-lea din Vatican II, Lumen Gentium, n. 10]